Thursday, October 04, 2007

MULTILINGVISM

Europa înregistrează în prezent un proces de schimbări şi o serie de contacte re­ci­pro­ce, atât în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor, cât şi în domeniul mijloa­ce­lor de co­municare şi de informare, proces pe care nu l-au cunoscut în istorie nici epo­ca Im­pe­riului Roman nici cea a Evului Mediu “internaţional”. Comunităţile lingvis­tice eu­ro­pene se apropie din ce în ce mai mult unele de altele şi se trece de la o cunoaştere de la distanţă a limbilor europene la un contact concret între un număr din ce în ce mai mare de europeni, vorbitori ai diferitelor limbi. Comunicarea prin intermediul unei a treia limbi, alese la întâmplare ca limbă de circulaţie, îi ţine pe oameni la dis­tan­ţă şi nu poate satisface nevoia de adâncire a acestor contacte, pentru că nici unul din­tre locutori nu foloseşte în actul de comunicare nici propria sa limbă, nici pe cea a in­terlocutorului, deci nici unul dintre aceştia nu face cu adevărat un pas către celălalt în comunicare. Importanţa cunoaşterii unui număr mare de limbi străine ca mijloc de apropiere re­ci­pro­că devine din ce în ce mai evi­dentă. Cu toate acestea, opinia pu­bli­că este de părere că tim­pul ne­ce­sar dobândirii unor cunoştinţe suficiente pentru a putea comunica în diferite limbi este prea mare, ignorându-se, în cele din urmă, realitatea diversificării lingvistice.

Naţiunile europene subliniază în mod sistematic cât de mult ţin la prezenţa în Europa a propriei limbi materne, dar îşi pierd curajul atunci când este vorba despre in­tro­du­ce­rea, pe bază de reciprocitate, a diferitelor limbi în şcoli. În consecinţă, comunica­rea mai pro­fundă între europeni continuă să întâmpine obstacole, iar libera circulaţie a per­soa­nelor şi stabilirea lor în ţări învecinate rămân încă limitate tocmai din cauza in­exis­tenţei unui învăţământ al limbilor suficient de diversificat.